În Monitorul Oficial nr. 125/08.02.2018 a fost publicată OUG nr. 3/2018 privind adoptarea unor măsuri fiscale prin care se forțează rezolvarea problemei salariaților part-time. Din 1 ianuarie 2018, salariații încadrati în baza unor contracte de muncă cu timp parțial care obțineau un venit brut mai mic decât salariul minim garantat (1.900 de lei de la 1 ianuarie 2018) datorează contribuții de asigurări sociale (CAS) și contribuțiile de sănătate (CASS) raportate la salariul minim brut de 1.900 de lei. Aceste două contribuții, având un procent cumulat de 35%, se ridică la nivelul de 665 de lei, astfel unui salariat încadrat pe un salariu brut mai mic de 665 de lei îi rezultă un salariu net negativ, practic fiind obligat să vină cu bani de acasă pentru a munci.
Există și unele excepții pentru aplicarea contribuțiilor la nivelul salariului minim de 8 ore pentru unele categorii de persoane: elevii și studenții de până la 26 de ani, ucenicii, persoanele cu dizabilități, pensionarii, sau cei încadrati în baza mai multor contracte de muncă cu un venit brut cumulat de cel puțin 1.900 de lei.
Prin această Ordonanță, Codul fiscal a fost modificat astfel încât contribuțiile CAS și CASS ale salariaților part-time să fie raportate la nivelul efectiv al veniturilor brute obținute, iar diferența de contribuții până la nivelul salariului minim brut să fie suportată de angajator în numele angajatului.
„În cazul persoanelor fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, pentru care nivelul CAS și CASS datorat nu poate fi mai mic decât nivelul contribuțiilor aferente salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile, se propune completarea prevederilor Codului fiscal în sensul că acești angajați suportă CAS și CASS la nivelul venitului brut realizat efectiv, iar diferența de contribuții până la nivelul contribuțiilor sociale aferente salariului minim brut pe ţară se suportă de către angajator/plătitorul de venit, în numele angajatului.”
Mai concret, pentru un salariat încadrat în baza unui contract de 2 ore/zi, având un salariu brut de 475 lei, valoarea contribuțiilor înainte de OUG 3/2018 era:
CAS = 25% din 1.900 lei = 475 lei
CASS = 10% din 1.900 lei = 190 lei
Total = 665 lei
Așadar pentru brutul de 475 lei, contribuțiile datorate la stat fiind de 665 lei (impozitul nefiind datorat în urma aplicării deducerii personale), restul de plată devenea negativ, anume -190 lei!
După aplicarea OUG 3/2018, contribuțiile pentru același salariu de 475 lei vor fi:
CAS = 25% din 475 lei = 118,75 lei
CASS = 10% din 475 lei = 47,5 lei
Total = 166,25 lei
Astfel, pentru același brut de 475 lei, contribuțiile datorate la stat fiind de 166,25 lei, restul de plată devine unul pozitiv, 309 lei.
Însă diferența de contribuții de până la 665 de lei va fi datorată de angajator, revenindu-i sarcina de a achita, pe lângă cei 166,25 lei de mai sus, încă 498,75 lei (665 – 166,25). Adăugând la acestea și salariul net mărit la 309 lei în urma acestei schimbări, rezultă un cost total pentru angajator de 974 lei datorat pentru un salariu brut de 475 lei!
Prin aceste modificări vor avea de suferit angajatorii care într-adevăr au nevoie de salariați cu timp parțial precum și salariații în cauză, noile prevederi descurajând total menținerea acestor contracte de muncă prin costurile implicate.
OUG 3/2018, care, pe lângă modificările prezentate mai sus, mai conținea și alte măsuri pentru protejarea veniturilor unor categorii de salariați — angajați din IT, cercetare-dezvoltare și inovare, sezonieri, salariații cu dizabilități încadrati cu handicap grav — este dur criticată de opoziție.
„Ordonanța de Urgență 3/2018, adoptată ieri de Guvern, nu doar că nu echilibrează situația, dar generează inechități și introduce soluții dintre cele absurde, discriminatorii, împotriva eticii fiscale și a economiei libere de piață. PSD încalcă prin aceste reglementări însăși funcția statului, adică aceea de a oferi servicii publice de calitate cetățenilor săi pe baza sumelor achitate de contribuabili. Este cu totul absurd ca statul să devină un plătitor, în cadrul unei relații contractuale între privați, de obligații fiscale pentru anumite categorii socio-profesionale. Facem, astfel, o diferență esențială între situațiile în care statul oferă sprijin anumitor categorii defavorizate, prin servicii de asistență socială, și situația în care s-a ajuns astăzi prin adoptarea OUG 3/2018.”
